Despre alopecia la barbati si femei

Alopecia androgenetica

Alopecia androgenogenetica, denumita si alopecia seboreica sau alopecia de tip masculin (calvitia precoce a barbatilor) este cea mai frecventa alopecie difuza.

Ea apare pentru prima data in jurul varstei de 20 de ani si are o rata de aparitie de aproximativ 80% in cazul barbatilor de peste 70 de ani.

Dupa intindere, este de mai multe tipuri:

  • in jur de 20 de ani apare tipul I (regiunea fronto-temporala
  • la aproximativ 30 de ani tipul II (crestet, vertex)
  • la 40 de ani tipul III (frunte)
  • la 50 de ani aproape jumatate din regiunea fruntii este alopecica, zona peladica intinzandu-se pana la vertex (tipul IV)
  • dupa 55 de ani, poate aparea asa-numita "calvitie hipocratica" (tipul V), ramanand par numai la liziera.

Studii retrospective pe pacienti barbati si femei cu alopecie androgenogenetica au aratat ca depresia este mai frecventa la femei, iar anxietatea, agresivitatea sau ostilitatea sunt mai des intalnite la barbati. Tratamentele specifice cu psihotrope au ameliorat in peste 80% din cazuri simptomatologia psihica a pacientilor studiati.

Pielea capului din zona seboreica este frecvent afectata de o descuamatie uscata (pityriasis simplex), de o exsudatie grasoasa, uneori cu depozite aderente (eczema seboreica). Etiopatogenia cuprinde 3 factori: transmitere genetica, androgenodependenta si seboree. Aceste caractere au fost demonstrate, in principal, la barbati, desi acest tip de alopecie nu este exclusiv prezenta la acestia.

La barbati, alopecia androgenodependenta raspunde bine din punct de vedere clinic acestor caracteristici, in timp ce, la femei, rarirea parului este exceptionala in aceasta unica localizare, chiar daca apare o predominanta odata cu varsta.

Alopecia androgenodependenta masculina

Astazi, se admite ca, in cazul alopeciei androgenodependente, exista o crestere a activitatii 5-alpha reductazei, enzima care transforma testosteronul liber in dihidrotestosteron (DHT), de 20 de ori mai activ decat hormonul testicular la nivelul foliculilor pilosebacei.

Intensitatea exprimarii acestor gene nu influenteaza prezenta sau absenta alopeciei. Deci, se poate spune ca hiperactivitatea 5-alpha reductazei este un fenomen secundar si nu primar (posibil secundar la o crestere a androgenilor sau unei hipersensibilitati a receptorilor pentru androgeni).

Mecanismul prin care cresterea locala a DHT antreneaza distrugerea foliculului pilos nu a fost demonstrat; se presupune ca exista o inhibare a proliferarii celulare la nivelul papilei si un fenomen vascular, prin inhibarea productiei locale de factor de crestere vascular endotelial (VEGF).

Cresterea activitatii 5-alpha reductazei este androgenodependenta si genetic determinata. Alopecia androgenodependenta masculina este asociata cu insulinorezistenta si cu risc crescut de ovare polichistice la descendentele de sex feminin.

Aceasta hormondependenta explica eficacitatea demonstrata a inhibitorilor de 5-alpha reductaza (de ex., finasteridul este inhibitorul tipului 2 de reductaza, dar la care specificitatea dispare partial la dozele utilizate).

Alopecia androgenodependenta feminina

Fara exceptie, aceste alopecii sunt difuze, deci ele nu depind de aceleasi mecanism, ca si inainte.

Debutul se face in jurul varstei de 18-20 ani si evolutia se stabilizeaza ulterior. Atunci cand apare brusc sau se insoteste de tulburari de ciclu menstrual, hirsutism si reaparitia acneei, sunt necesare investigatii endocrinologice, in vederea descoperirii unei eventuale hiperandrogenemii.

Originea este necunoscuta; se presupune ca ar fi autoimuna (prin asocierea cu tiroidita Hashimoto si lipsa sensibilitatii alopeciei la tratamentul cu substituenti tiroidieni).

Dozele farmacologice de estrogeni (sarcina, pilula) au efect favorabil, probabil prin mecanisme diverse: efect antiandrogen, efect de stimulare a factorului de crestere vascular endotelial (VEGF), efect proliferativ asupra celulelor din papila dermica. Inhibarea medicamentoasa a 5-alpha reductazei ramane fara efect la femeie.

Este probabil ca, predominanta la nivel frontal si al vertexului, "alopecie de tip feminin", observata uneori mai ales la femeile varstnice (aproape jumatate din femeile de peste 50 ani) sa fie legata de un efect de sumare a 2 tulburari: pierderea androgenodependentei (cvasifiziologica) si pierderea difuza sau rarefactia dependenta de varsta a firelor de par.

Aceasta alopecie poate fi cu greu oprita din evolutie, necesitand un tratament sustinut si indelungat. În zonele alopecice, nici o procedura terapeutica nu mai poate sa duca la cresterea completa a parului.

Tratament

Nu exista un tratament radical al acestei afectiuni.

La barbati, finasteridul (Propecia), cu efect de inhibare a 5-alpha reductazei, asa cum am mentionat anterior, administrat 1 mg/zi, cel putin 6 luni, are rezultate confirmate de studii clinice, care se mentin inca aproximativ 1 an dupa intreruperea tratamentului.

La barbati, se poate incerca si chirurgia de transplantare, care utilizeaza autogrefele din zona occipitala prelevate prin punch-biopsie.

Dupa interventie, se aplica la nivelul scalpului minoxidil 2%, pentru a preveni caderea parului transplantat. De asemenea, s-au incercat lotiuni cu estrogeni (cu riscul efectelor sistemice) sau estrogeni per os (castrare medicala).

La femei, larg utilizata este asocierea de doze farmacologice de estrogeni cu un progestativ antiandrogen (rezultate bune, dar nedemonstrate de studii clinice).

Progestativul va fi un antiandrogen - acetat de ciproteron, 2-5 mg/ zi, intre zilele 5-25 ale ciclului menstrual si va avea mai multe obiective: blocarea factorului agravant la nivelul scalpului (componenta androgenica) si lupta impotriva seboreei.

Minoxidilul 2% este indicat, atat la barbati, cat si la femei, cu efect vasodilatator, eficient mai ales in cazurile recente (evolutie sub 10 ani) si cu extindere limitata (sub 10 cm), situata mai ales la nivelul vertexului. Oprirea tratamentului poate determina reaparitia alopeciei. Minoxidilul se poate asocia cu topice cu acid retinoic.

Ca medicatie stimulanta a pilogenezei se pot folosi vitamine (acid pantotenic, biotina, piridoxina), aminoacizi sulfurati (cisteina, metionina), calciu, zinc. În cazul tulburarilor neurovegetative asociate, se pot adauga sedative si tranchilizante. Un complex de metionina, cisteina, acid paraaminobenzoic, zinc, fier, cupru, vitamina B1, vitamina B6, pantotenat de calciu, extract de germeni de grau, extract de mei, drojdie de bere uscata (toate in produsul Revalid) este eficient in tratamente pe termen lung, de peste 3 luni.

Este, de asemenea, utila tratarea factorilor favorizanti (seboree, eczeme, matreata) cu sampoane sau lotiuni cu efect antifungic, antiseboreic, revulsiv.

S-a incercat stimularea pilogenezei, prin iradieri cu UV de 2-3 ori pe saptamana, dupa administrarea de psoralen per os cu 2 ore inainte de expunere.



Articole asemanatoare despre caderea parului:
 
Legatura dintre Propecia si ...

Medicamentatia pentru caderea parului, Propecia (finasteride) poate fi pusa in legatura cu anumite efecte adverse ale disfunctionalitatii sexuale, o problema care este posibil sa nu fie rezolvata ...

 
Care sunt cauzele caderii parului la ...

DHT este un hormon natural, care ajuta cu dezvoltarea sexuala in timpul zilelor fetale, si in timpul pubertatii. DHT de fapt, a existat in organism, chiar in timp ce ati avut parul bogat. Problema ...

 
4 vitamine de baza pentru un par sanatos

Caderea parului poate interveni si atunci cand regimul alimentar nu este suficient de bogat in Vitamina B, acid folic, minerale, sulf sau zinc. Pentru a favoriza cresterea parului, este necesara ...


Ai o intrebare despre caderea parului?

sfatul medicului


Doctor Marian Vornicu

"Caderea parului sau alopecia reprezinta o afectiune genetica care apare in cazul celor mai multi barbati dupa trecerea de adolescenta. Caderea parului se manifesta in special in regiunea fruntii si in crestetul capului, fiind cauzata de diverse afectiuni ale pielii sau fiind strict de natura genetica.

Dr. Marian Vornicu

vezi tratamente medicale!